ONCOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază tumorile canceroase; cancerologie. [Gen. -iei. / < it. oncologia, cf. gr. onkos – tumoare, logos – știință]. Vezi definitia »

OSTEOCLAZÍE s.f. 1. (Biol.) Resorbție osoasă datorită osteoclastelor. 2. (Med.) Operație chirurgicală prin care se sfărâmă anumite oase. [Gen. -iei. / < fr. ostéoclasie]. Vezi definitia »

superintendențíe, superintendențíi, s.f. (înv. și reg.) timpul cât este în funcție un superintendent; episcopat. Vezi definitia »

CRIOLOGÍE s. f. 1. studiul legilor de congelare a soluțiilor. 2. capitol al fizicii care studiază procedeele de obținere a temperaturilor joase, proprietățile corpurilor și fenomenelor specifice care se petrec în apropiere de zero absolut; crionică. ◊ tehnica înghețării organismului. (< fr. cryologie) Vezi definitia »

RUPOFOBÍE s. f. teamă obsedantă, maniacală de murdărie. (< fr. rupophobie) Vezi definitia »