TÉZĂ¹ s. f. 1. afirmație expusă și susținută într-o discuție; idee principală dezvoltată într-o scriere, într-o cuvântare. 2. idee, concepție, teorie prestabilită în care un artist încadrează forțat elementele realității. ◊ (la Hegel) prima etapă a triadei, care este negată de antiteză (2). 3. lucrare scrisă, trimestrială, semestrială etc. făcută de elevi în clasă în fața profesorilor. ◊ lucrare științifică prezentată de un candidat pentru obținerea titlului de doctor sau de licență. (< fr. thèse, lat. thesis) Vezi definitia »

tătineásă (-ése), s. f. – Iarba-tatălui (Sumphitum officinale). – Var. tătăneasă, iarba lui Tatin. Sl. tatinŭ „de hoți”, de la tatŭ „hoț” (Candrea, GS, VII, 589). Vezi definitia »

PREPONDERÁNȚĂ s.f. v. preponderență. Vezi definitia »

SÓLBĂ, solbe, s. f. Arșic de capră. – Lat. subalba. Vezi definitia »

scoárnă, scoárne, s.f. (reg.) 1. persoană inventivă și foarte activă. 2. scornitură, născocire. Vezi definitia »