FÓSĂ s.f. 1. Depresiune largă și puțin adâncă la suprafața unei structuri anatomice; cavitate. ◊ Fosă nazală = fiecare dintre cele două jumătăți ale cavității nazale. 2. Depresiune alungită și adâncă pe fundul oceanelor, depășind 6000 m; groapă abisală, depresiune mai mult sau mai puțin largă și adâncă în sol. 3. (Teatru) Porțiune care desparte scena de sală, rezervată orchestrei. [< fr. fosse, it. fossa, cf. lat. fossa – șanț, groapă]. Vezi definitia »

INDEPENDÉNȚĂ s. f. 1. Situație a unui stat sau a unui popor care se bucură de suveranitate națională; stare de neatârnare și drept de a rezolva liber (cu respectarea drepturilor altor state și a principiilor dreptului internațional) problemele sale interne și externe, fără amestec din afară; autonomie. 2. Situație a unei persoane care judecă lucrurile și acționează în mod independent, neinfluențată de alții. – Din fr. indépendance. Vezi definitia »

a se da în stambă expr. v. a-și da în petic. Vezi definitia »

a cunoaște ca-n palmă expr. a cunoaște la perfecție. Vezi definitia »

FRĂȚÍCĂ s. m. (Fam.; la voc.) Termen familiar cu care cineva se adresează unui băiat. – Frate + suf. -ică. Vezi definitia »