istileáh, istileáhuri, s.n. (înv.) construcție specifică unui idiom lingvistic; idiotism. Vezi definitia »

ȘMAH s. n. (Germanism) Gust (rău) pe care îl capătă uneori mâncărurile sau băuturile. – Germ. [Ge]schmack. Vezi definitia »

leáh (-léhi), s. m. – Polonez. – Var. (înv.) leav, leș. Sl. lĕchŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Byhan 317), cf. rut. ljach, tc. leh. – Der. leașcă, s. f. (poloneză); leșesc, adj. (polon); leșește, adv. (ca polonezii); Lehia, s. f. (Polonia, înv.); Lehliu, nume propriu, din tc. lehli „polonez”. Vezi definitia »

TRIBRÁH, tribrahi, s. m. Picior metric în poezia greco-latină alcătuit din trei silabe scurte. – Din fr. tribraque (după amfibrah). Vezi definitia »

RAJÁH s. m. titlu purtat de un prinț feudal indian, conducător al unui ținut. (< fr. rajah) Vezi definitia »