ULTIMÁTUM, ultimatumuri, s. n. Comunicare cuprinzând condițiile irevocabile pe care o putere, un stat, un împuternicit le pune altuia în vederea rezolvării unei situații litigioase de care depind relațiile lor reciproce. [Var.: (înv.) ultimát s. n.] – Din fr. ultimatum, germ. Ultimatum. Vezi definitia »

ghiúm (-muri), s. n. – Lighean. Tc. ǵüm (DAR). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

cum se scrie corect pls Vezi definitia »

acrúm, s. n. – Aftă. < Ngr. ἀϰρούμι (Gáldi 137). Vezi definitia »

MÍXTUM v. mixtum compositum. [DEX '98] Vezi definitia »