Definita cuvantului siliculă
SILÍCULĂ, silicule, s. f. Tip de fruct uscat dehiscent al unor plante crucifere, asemănător cu silicva, dar mai scurt și cu un fals perete despărțitor în interior. – Din fr. silicule.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu siliculă
CRISOFENÍNĂ, crisofenine, s. f. Colorant galben pentru bumbac, lână și mătase. – Din fr. chrysophénine. Vezi definitia »
TERMODINÁMICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază legile generale cărora le sunt supuse fenomenele care implică transformarea căldurii în lucru mecanic și invers. [Gen. -cii. / < fr. thermodynamique, cf. gr. thermos – cald, dynamis – forță]. Vezi definitia »
TERMOENERGÉTICĂ s.f. Disciplină tehnică care se ocupă cu producerea și folosirea căldurii. [Cf. fr. thermo-énergétique]. Vezi definitia »
NĂBĂDÁICĂ, năbădăici, s. f. (Reg.; mai ales la pl.) 1. Acces de furie, de mânie. 2. (Criză de) epilepsie. – Năbădăi1 + suf. -aică. Vezi definitia »
úșă (-și), s. f. – 1. Poartă, intrare. – 2. Ușiță, a doua ușă de intrare, dublura ușii. – Var. ușă. Mr. ușe, megl. ușă. Lat. *ūstĭam, în loc de ōstĭum (Cipariu, Gram., 160; Meyer-Lübke, ZRPh., XXV, 355; Pușcariu 1832; Pascu, I, 181; REW 6117; Rosetti, I, 60), cf. it. uscio, prov. uis, fr. huis, v. sp. uzo. – Der. ușar(iu), s. m. (portar), în Mold. var. ușer(iu); ușarnic (var. ușernic), adj. (vagabond); ușier, s. m. (portar; pedel); format după fr. huissier; ușor (var. ușcior, uscior), s. n. (montant, stîlp, stîlp susținător al ușii), din lat. ostĭolum (Cipariu, Elem., 115; Pușcariu 1843; REW 6116), cf. engad. usöl, prov. uisol. Vezi definitia »