PLASATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care plasează ceva. ◊ persoană care plasează pe spectatori la locurile lor în sălile de spectacole. (< plasa + -tor) Vezi definitia »

țímpor s. n. – Pucioasă, sulf. Mag. sumpor (Candrea). – În Trans. și Olt. Vezi definitia »

TAXATÓR, -OÁRE, taxatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vinde bilete într-un vehicul de transport în comun; p. gener. încasator. – Taxa + suf. -tor. Vezi definitia »

VAPORIZATÓR s.n. 1. Aparat în care se efectuează vaporizarea unei substanțe lichide. 2. Pulverizator. 3. (Mar.) Boiler din instalația de distilare a apei de mare la bordul navei; evaporator. [Cf. fr. vaporisateur]. Vezi definitia »

ȚINTITÓR, -OÁRE, țintitori, -oare, adj. 1. Care țintește (cu o armă). 2. Fig. Care năzuiește, care are ca țel să..., care aspiră la... – Ținti + suf. -tor. Vezi definitia »