RUGÍNĂ, rugini, s. f. I. 1. Substanță brun-roșcată, poroasă, sfărâmicioasă, care se formează prin oxidare pe obiectele de fier. ♦ Pojghiță brună care acoperă uneori pietrele și care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele. 2. Obiect (de fier) vechi, prost întreținut; ruginitură, rablă. 3. Fig. Idee, teorie, mentalitate înapoiată, învechită. ♦ Om cu idei sau cu mentalitate învechită; retrograd. II. 1. Boală infecțioasă a plantelor, provocată de ciuperci microscopice, patogene (Puccinia), care se manifestă prin apariția unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescențe, împiedicând dezvoltarea normală a plantelor. 2. Plantă erbacee cu tulpina netedă, cu frunze lungi, țepoase, având la vârf o inflorescență cu flori mici, brune; pipirig (Juncus effusus). – Cf. lat. *aerugina. Vezi definitia »

NIVÉLĂ s. f. v. nivel (2). Vezi definitia »

ȘARLÓTĂ s. f. prăjitură din fructe sau din cremă turnată într-o formă tapetată cu biscuiți ori cu felii de cozonac. (< fr. charlotte) Vezi definitia »

STIMULÍNĂ s.f. (Med.) Hormon al hipofizei care stimulează activitatea glandelor endocrine. [< fr. stimuline]. Vezi definitia »

ORHÉSTRĂ s.f. v. orchestră. Vezi definitia »