ZĂLOGÍT, -Ă, zălogiți, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre bunuri, obiecte etc.) Care este amanetat; p. ext. sechestrat, ipotecat. 2. (Despre oameni) Care este luat ostatic. – V. zălogi. Vezi definitia »

ALTAÍT s.n. (Geol.) Telurură naturală de plumb care se găsește aproape pură în Altai. [Pron. -ta-it. / < fr. altaïte]. Vezi definitia »

VESELÍT, -Ă, veseliți, -te, adj. (Pop.) Înveselit. – V. veseli. Vezi definitia »

ZBENGUÍT², -Ă, zbenguiți, -te, adj. Zburdalnic; neastâmpărat. – V. zbengui. Vezi definitia »

ORÂNDUÍT, -Ă, orânduiți, -te, adj. 1. Pus, așezat într-o anumită ordine; aranjat, rânduit. 2. (Înv.) Împuternicit, învestit. 3. (Înv.) Stabilit, fixat, hotărât, destinat. – V. orândui. Vezi definitia »