Nume de limbă. „„Fals statut și glotonim (nume al unei limbi) impropriu atribuite de lingvistica sovietică oficială și de unii lingviști ex-sovietici limbii române din fosta U.R.S.S., considerată limbă romanică răsăriteană diferită de (daco)română” Acad. Marius Sala Vezi definitia »

MOȘIERÍME s. f. Categorie socială formată din marii proprietari funciari. [Pr.: -și-e-] – Moșier + suf. -ime. Vezi definitia »

SUPUȘÍME s. f. (Rar) Totalitatea supușilor (II). – Supus + suf. -ime. Vezi definitia »

DIECÍME s. f. (Rar) Tagma diecilor (1). [Pr.: di-e-] – Din dieci (pl. lui diac) + suf. -ime. Vezi definitia »

SĂLBĂTICÍME, sălbăticimi, s. f. 1. Mulțime de animale sălbatice, totalitatea animalelor sălbatice. 2. Loc sălbatic, nelocuit, departe de orice așezare omenească (civilizată). [Var.: (pop.) sălbătăcíme s. f.] – Sălbatic + suf. -ime. Vezi definitia »