abuli, abulesc v. t. (țig.) a aduce Vezi definitia »

sărcălí, pers. 3 sărcăléște, vb. IV (reg.; despre coțofene) a scoate strigătul caracteristic speciei; a sărcui. Vezi definitia »

hăimănălí, pers. 3 sg. hăimănăléște, vb. IV (reg.) a umbla ca o haimana; a tăia frunze căinilor; a se hăimăni. Vezi definitia »

halí (halésc, halít), vb. – A mînca, a înfuleca, a se ghiftui. Țig. ha-, part. halo „a mînca” (Vasiliu, GS, VII, 116; Graur 159; Juilland 166). – Der. haleală, s. f. (mîncare); halap, s. m. (mîncău); halie, s. f. (foame); haleaos, s. n. (mîncare); halos, adj. (mîncău); nehalit, adj. (flămînd). Cf. țig. sp. jalar „a mînca”, jallipen „mîncare” (Besses 92; Claveria 126). Sînt cuvinte familiare sau de arg. Vezi definitia »

PROLI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „referitor la copii”, „copil”, „progenitură”. [< fr., it. proli-, cf. lat. proles]. Vezi definitia »