silogísm (-me), s. n. – Tip de raționament deductiv. – Var. înv. siloghism. Fr. syllogisme și mai demult ngr. συλλογισμός (Gáldi 251). Vezi definitia »

NEOMALTHUSIANÍSM s. n. Teorie contemporană care reia teoria lui Malthus, potrivit căreia populația globului crește mult mai repede decât mijloacele de subzistență. [Pr.: ne-o-mal-tu-si-a-] – Din fr. néo-malthusianisme. Vezi definitia »

GESTALTÍSM s.n. Concepție psihologică și filozofică potrivit căreia fenomenele reprezintă structuri, configurații integrale, realități primordiale, ireductibile la o simplă însumare a elementelor componente; configuraționism, structuralism psihologic. [Pron. gheș-tal-, scris și gheștaltism. / < fr. gestaltisme, cf. germ. Gestalt – structură, formă]. Vezi definitia »

BIOMAGNETÍSM s. n. capitol al biofizicii care studiază câmpurile magnetice generate de structurile biologice, precum și acțiunea acestora asupra organismelor vii. (< fr. biomagnétisme) Vezi definitia »

HISTOTROPÍSM s.n. Afinitate a unor specii de paraziți pentru țesuturile vii. [< fr. histotropisme]. Vezi definitia »