IMPOSTÁȚIE s.f. (Muz.) Preparare a vocii (înainte de a cânta); intonație. ♦ (Lingv.) Catastază. [< it. impostazione]. Vezi definitia »

RAȚIOCINÁȚIE s.f. (Liv.) Rațiocinare. [Gen. -iei, var. rațiocinațiune s.f. / < fr. ratiocination, cf. lat. ratiocinatio]. Vezi definitia »

MENISCECTOMÍE s. f. ablațiune a unui menisc (2). (< fr. méniscectomie) Vezi definitia »

paticaríe, paticaríi, s.f. (înv.) farmacie. Vezi definitia »

REVERBERÁȚIE, reverberații, s. f. 1. Persistență a unui sunet într-o încăpere închisă, datorită reflexiei, după ce izvorul sonor a încetat să mai emită unde. ◊ Reverberație artificială = realizare cu mijloace acustice, electromagnetice, electromecanice sau electrice a unor efecte asemănătoare celor determinate de reverberația (1) naturală. 2. Reflexie a luminii. 3. Reflexie repetată a căldurii pe pereții unui focar sau ai unui cuptor special. ◊ Cuptor cu reverberație = cuptor cu acoperișul boltit, căptușit cu cărămidă refractară, în care încălzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere și prin radiere din acoperișul boltit. – Din fr. réverbération. Vezi definitia »