Definita cuvantului sonată
SONÁTĂ, sonate, s. f. Bucată muzicală pentru unul sau două instrumente, alcătuită din trei sau patru părți, deosebite între ele ca structură, tonalitate, ritm etc., dar care se completează într-o succesiune logică și unitară. – Din fr. sonate, it. sonata, germ. Sonate.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sonată
SIPÍCĂ, sipici, s. f. Numele a două plante erbacee, una cu tulpina ramificată, cu frunze păroase și cu flori albe-albăstrui (Cephalaria transsilvanica), cealaltă cu flori gălbui-roșietice, întrebuințată în medicină (Scabiosa ochroleuca). – Cf. sl. šipŭkŭ „trandafir”. Vezi definitia »
HETEROGRÉFĂ s.f. (Med.) Grefă2 în care grefonul provine de la o altă specie; heteroplastie. [Var. eterogrefă s.f. / < fr. hétérogreffe]. Vezi definitia »
ZĂNGĂNITÚRĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. [Var.: zăngăitúră, zângănitúră s. f.] – Zăngăni + suf. -tură. Vezi definitia »
RETÓRTĂ, retorte, s. f. Vas de sticlă, de pământ, de metal, de obicei în formă de balon, cu gâtul lung și curbat, întrebuințat pentru distilare la temperaturi mai ridicate în laboratoare sau în industrie. ◊ Cărbune de retortă = cărbune dur, bun conducător de electricitate, care se depune pe pereții retortelor în care se distilează cărbunele la fabricarea gazului de iluminat și care are întrebuințări în electrotehnică. – Din fr. retorte, germ. Retorte. Vezi definitia »
MORTÉZĂ s.f. Mașină pentru prelucrarea prin așchiere a metalelor, la care cuțitul se deplasează în lungul piesei de prelucrat. [Cf. fr. mortaiseuse]. Vezi definitia »