POLIOMIELÍTĂ, poliomielite, s. f. Boală infecțioasă epidemică sau contagioasă provocată de un virus specific, care produce leziuni anatomice în substanța cenușie a măduvei spinării, atingând celulele nervoase motorii, și care se manifestă prin febră, tulburări digestive, somnolență și dureri în mușchii membrelor, urmate de paralizii localizate de obicei la membrele inferioare; paralizie infantilă. [Pr.: -li-o-mi-e-] – Din fr. poliomyélite. Vezi definitia »

CENTROSPÉRMĂ, centrosperme, s. f. (La pl.) Grup mare de plante, cu ovarul superior, cu semințe localizate pe o formație din centrul fructului și cu embrionul curbat, inelat sau spiralat; (și la sg.) plantă din acest grup. – Din fr. centrospermes. Vezi definitia »

AUTOCLÁVĂ s. f. 1. recipient metalic închis ermetic, în care au loc procese fizice și chimice sub presiune (la o temperatură ridicată). 2. capac care închide ermetic un recipient, închis prin presiunea din interior. (< fr. autoclave) Vezi definitia »

COPROCULTÚRĂ s. f. însămânțare a materiilor fecale pe un mediu de cultură în scopul identificării anumitor microbi patogeni. (< fr. coproculture) Vezi definitia »

VIOȘEÁLĂ, vioșeli, s. f. (Înv.) Voioșie. – Din vioș[ie] + suf. -eală. Vezi definitia »