INTUÍȚIE, intuiții, s. f. 1. Capacitatea conștiinței de a descoperi, pe cale rațională (în mod spontan), esența, sensul unei probleme, al unui obiect. ♦ Principiu didactic conform căruia procesul predării și însușirii cunoștințelor trebuie să pornească de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor și fenomenelor studiate. 2. Descoperire bruscă, neașteptată, a unui adevăr, a unei soluții etc. ♦ Pătrundere instinctivă în esența unui lucru. – Din fr. intuition, it. intuizione. Vezi definitia »

STILOGRAFÍE s.f. Procedeu tehnic prin care se obțin cu ajutorul electrolizei imitații de desene în peniță, de gravuri etc. [Gen. -iei. / < fr. stylographie]. Vezi definitia »

functie sintactica de complement Vezi definitia »

ROMANOFONÍE s. f. colectivitate constituită de popoarele romanice. (< romanofon + -ie) Vezi definitia »

POLIEMBRIONÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare a mai multor embrioni din aceeași celulă-ou sau zigot. [Gen. -iei. / < fr. polyembryonie]. Vezi definitia »