Definita cuvantului sfărâmătură
SFĂRÂMĂTÚRĂ, sfărâmături, s. f. Obiect spart în bucăți (mici); fragment, bucată dintr-un astfel de obiect. [Var.: sfărmătúră s. f.] – Sfărâma + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sfărâmătură
PULPÍTĂ s.f. Inflamație a pulpei dentare. [< fr. pulpite]. Vezi definitia »
întrebătúră s.f. (înv.) întrebare. Vezi definitia »
súliță (-țe), s. f. – 1. Lance. – 2. (Olt.) Săgeată. Sl. (slov., cr., pol., rus.) sulica (Miklosich, Lexicon, 903; Cihac, II, 380), cf. mag. szuca. – Der. sulițar (var. sulițaș), s. m. (lăncier); sulițică, s. f. (plantă, Dorycnium herbaceum); însulița, vb. (a împunge, a răni cu sulița). Vezi definitia »
LĂPTĂREÁSĂ, lăptărese, s. f. Femeie care se ocupă cu vânzarea laptelui. – Lăptar + suf. -easă. Vezi definitia »
ÎMPÂSLITÚRĂ, împâslituri, s. f. Țesătură cu aspect de pâslă. – Împâsli + suf. -tură. Vezi definitia »