HÓRĂ, hore (hori), s. f. 1. Dans popular românesc cu ritm domol, în care jucătorii se prind de mână, formând un cerc închis; cerc format de aceia care execută acest dans; melodie după care se execută acest dans. 2. (Pop.) Petrecere țărănească unde se dansează jocuri populare. ◊ Expr. A ieși la horă = a intra (la vârsta cuvenită) în rândul fetelor și al flăcăilor care joacă la horă. A se găti ca de horă = a se îmbrăca foarte frumos, cu hainele de sărbătoare. 3. (Astron.; reg.; art.) Coroana boreală. – Din bg. horo. Vezi definitia »

CADẤNĂ, cadâne, s. f. Sclavă în haremurile turcești din trecut; p. ext. soție (a unui turc). – Din tc. kadin. Vezi definitia »

CLAVIATÚRĂ s.f. Sistemul clapelor și al butoanelor de ton la orgă, la pian, la acordeon, la aparatele de radio, la mașina de scris etc. [Pron. -vi-a-, pl. -ri. / < germ. Klaviatur]. Vezi definitia »

REACTÁNȚĂ, reactanțe, s. f. 1. Mărime caracteristică circuitelor electrice care lucrează în flux de curent alternativ și care conțin ca elemente reactive bobine sau condensatoare. 2. Bobină electrică a cărei reactanță (1) este sensibilă. [Pr.: re-ac-] – Din engl. reactance, fr. réactance. Vezi definitia »

RITORNÉLĂ s. f. 1. fragment de muzică instrumentală cu caracter de refren care încadrează cântul în piesele strofice sau dansurile în muzica de dans. 2. vers sau grup de versuri repetate la intervale regulate într-o poezie. ◊ poezie de trei versuri, ultimul rimând cu primul. (< it. ritornello, fr. ritornelle) Vezi definitia »