CONCOMITÉNT, -Ă adj., adv. în același timp (cu altceva); simultan. (< fr. concomitant, lat. concomitans) Vezi definitia »

CORIBÁNT s.m. Preot al zeiței antice Cibele, al cărei cult avea caracterul unor orgii exaltate. [< lat. corybante, gr. korybas]. Vezi definitia »

REFLECTORIZÁNT, -Ă adj. reflectant. ♦ placă ~ă = strat de material plastic transparent și colorat în care au fost înglobate bile micuțe de sticlă, în semnalizarea rutieră. (< reflectoriza + -ant) Vezi definitia »

NECONCORDÁNT, -Ă, neconcordanți, -te, adj. Care nu este în concordanță cu ceva, care nu se potrivește; nepotrivit. – Ne- + concordant. Vezi definitia »

prifónt (-turi), s. n. (Trans., Banat) Pîine cazonă. – Var. profont. Mag. profont, din germ. Proviant (Candrea). Vezi definitia »