Definita cuvantului simțire
SIMȚÍRE, simțiri, s. f. 1. Faptul de a simți; sensibilitate (1). 2. Trăire afectivă, afect, sentiment. 3. Stare normală a organismului în care omul este pe deplin conștient de ceea ce se petrece în jurul lui, fiind stăpân pe simțurile și pe facultățile lui intelectuale. ◊ Loc. adj. Fără simțire = fără cunoștință; leșinat. ◊ Expr. A-și pierde simțirea (sau simțirile) = a leșina. A-și veni în simțire (sau în simțiri) = a-și reveni din leșin; a-și veni în fire; a-și recăpăta stăpânirea de sine. ♦ (Rar) Simț (1). 4. (Înv. și pop.; și în sintagma simțire de sine) Bun-simț, bună-cuviință. – V. simți.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu simțire
CAUSTICIZÁRE, causticizări, s. f. Acțiunea de a causticiza; caustificare. [Pr.: ca-us-] – V. causticiza. Vezi definitia »
REEXAMINÁRE, reexaminări, s. f. Acțiunea de a reexamina și rezultatul ei. [Pr.: re-e-] – V. reexamina. Vezi definitia »
MULINÁRE s.f. Acțiunea de a mulina și rezultatul ei. [< mulina]. Vezi definitia »
PECTIZÁRE s. f. transformare ireversibilă, sub influența acțiunilor exterioare, a substanțelor coloidale în substanțe solubile. (după fr. pectisation) Vezi definitia »
ANÚRE s.f.pl. Ordin de batracieni fără coadă, cuprinzând broaștele; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. anură. / < fr. anoures, cf. gr. an – fără, oura – coadă]. Vezi definitia »