ALEXANDRÍN, -Ă adj. 1. Referitor la civilizația elenistică din Alexandria; (p. ext.) care ține de epoca elenistică. ◊ Școala alexandrină = numele mai multor școli filozofice de orientare mistică și eclectică din perioada elenismului târziu. 2. Vers alexandrin (și s.m.) = vers iambic de douăsprezece silabe, cu cezura după silaba a șasea; poezie alexandrină = poezie de tip rafinat, erudit și uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine. [Pl. -ni, -ne. / cf. fr. alexandrin, cf. Alexandre le Grand – numele unui roman francez din sec. XII, unde a fost folosit acest vers prima dată]. Vezi definitia »

CAVALÍN, -Ă, cavalini, -e, adj. (Rar) De cal, al calului; cabalin. Rasă cavalină. – Din it. cavallino. Vezi definitia »

BENJAMÍN s. m. (Rar) Cel mai mic copil al unei familii; cel mai tânăr membru al unui grup. – Din fr. benjamin. Vezi definitia »

pin (píni), s. m. Arbore (Pinus silvestris). – Mr. chin, megl. pin. Lat. pĭnus (Pușcariu 1318; Candrea-Dens., 1389; REW 6519), cf. it., sp. pino, prov., cat. pi, fr. pin, port. pinho. – Der. pinos, adj. (de pin). Vezi definitia »

ALCUIN [ælcuin], (ALBINUS FLACCUS) (c. 735-804), învățat anglo-saxon. Teolog, profesor la școala palatină din Aix-la Chapelle, colaborator al lui Carol cel Mare în domeniul culturii și promotor al „renașterii carolingiene”. Vezi definitia »