SECĂTUÍ, secătuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A stoarce pe cineva (sau ceva) de bani, de puteri etc.; a istovi, a epuiza. ♦ A face ca un teren, o livadă etc. să devină neproductive; a sărăci. 2. Intranz. (Despre rezervele de substanțe minerale dintr-un zăcământ) A fi pe terminate sau a se termina. – Secat + suf. -ui. Vezi definitia »

FIERUÍ, fieruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lega în fiare; a fereca. – Din fier. Vezi definitia »

mereduí (-uiésc, -ít), vb. – (Trans.) A amorți, a înțepeni. Mag. meredni „a amorți” (Candrea). Vezi definitia »

BUBUÍ, pers. 3 búbuie, vb. IV. Intranz. (Despre tunet; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomote) A produce un zgomot înfundat și puternic, repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Onomatopee. Vezi definitia »

SECÚI, secui, s. m. Persoană care face parte dintr-o populație de limbă turcică asimilată de triburile maghiare pe care le-a însoțit în migrațiunea lor spre Europa și care s-a așezat alături de populația românească în partea de sud-est a Transilvaniei. – Din magh. székely. Vezi definitia »