Definita cuvantului singurătate
SINGURĂTÁTE, (2) singurătăți, s. f. 1. Faptul de a fi singur (1); starea celui care trăiește singuratic (1); spec. izolare morală. 2. Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (și de animale); pustietate; p. ext. izolare. – Singur + suf. -ătate.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu singurătate
HIPOREFLECTIVITÁTE s. f. diminuare a reflexelor; hiporeflexie. (< fr. hyporéflectivité) Vezi definitia »
CANTITÁTE, cantități, s. f. 1. Câtime, număr, mărime. ◊ Expr. (Fam.) Cantitate neglijabilă = lucru (sau persoană) de mică importanță, de care nu trebuie să se țină seamă. 2. Proprietate care poate fi reprezentată printr-un număr obținut dintr-o măsurare sau dintr-o numărare. 3. Ansamblul determinărilor care exprimă gradul de dezvoltare al însușirilor unui obiect susceptibile de a fi măsurate și traduse numeric. ♦ Însușire a obiectelor a cărei schimbare nu produce la început modificări radicale în calitatea lor, ci numai pregătește aceste modificări. 4. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. – Din fr. quantité, lat. quantitas, -atis. Vezi definitia »
VERUCOZITÁTE s. f. excrescență pe piele sau pe suprafața plantelor cu aspect verucos. (< fr. verrucosité) Vezi definitia »
OMÍTE vb. III. tr. A lăsa (intenționat) la o parte, a neglija; a uita (ceva). [P.i. omít. / < lat. omittere, cf. fr. omettre]. Vezi definitia »
COAXIALITÁTE s.f. Însușire a ceea ce este coaxial. [Pron. co-a-xi-a-. / cf. fr. coaxialité]. Vezi definitia »