PISC², piscuri, s. n. 1. Vârf ascuțit (și golaș) de munte sau de deal, dominând o vale sau o depresiune; piscan. 2. Capătul din față, ascuțit și încovoiat în sus, al unei ambarcații. 3. (Pop.) Parte a carului (sau a saniei) de care se fixează proțapul. – Et. nec. Vezi definitia »

ROCAMBOLÉSC, -ÉSCĂ, rocambolești, adj. (Livr.) Fantastic, extravagant. – Din fr. rocambolesque. Vezi definitia »

ARNĂUȚÉSC, -EÁSCĂ, arnăuțești, adj., s. f. art. 1. Adj. Care aparține arnăuților, privitor la arnăuți, specific arnăuților. 2. S. f. art. Dans popular din Muntenia; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: -nă-u-] – Arnăut + suf. -esc. Vezi definitia »

hîrjonesc Vezi definitia »

COSMATÉSC, -Ă adj. (despre un sistem decorativ) care constă din asamblarea sau încrustarea elementelor constitutive ale ornamentului organizat pe o schemă geometrică. (< it. cosmatesco) Vezi definitia »