lăidác, lăidáci, s.m. (reg.) mișel, potlogar, vagabond, leneș. Vezi definitia »

MUNTIÁC s. m. cerb mic din sud-estul Asiei, cu caninii ieșiți în afară și coada scurtă. (< fr. muntjac) Vezi definitia »

SANGEÁC, (1, 2) sangeacuri, s. n., (3) sangeaci, s. m. (Înv.) 1. S. n. Steag turcesc de culoare verde; (în special) steag cu semiluna în vârful lăncii, trimis de Poarta Otomană noului domn ales în țările românești. 2. S. n. Diviziune teritorială în Imperiul Otoman, subîmpărțire a unui pașalâc. 3. S. m. Guvernator al unui sangeac (2). [Var.: sângeác s. n.] – Din tc. sancak. Vezi definitia »

dănác, dănáci, s.m. (reg.) 1. flăcău, adolescent. 2. vițel. Vezi definitia »

polturác (polturáci), s. m. – Monedă înv., care valora jumătate de gros în 1700. Pol. poltorak (Scriban). Vezi definitia »