APARÉNȚĂ, aparențe, s. f. Înfățișare exterioară (și adesea neconformă cu realitatea) a cuiva sau a ceva. ◊ Loc. adv. În aparență = după exterior, la prima vedere. ◊ Expr. A salva aparențele = a reuși să dea unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă o realitate neplăcută. – Din fr. apparence, lat. apparentia. Vezi definitia »

MELODRÁMĂ s. f. 1. (în tragedia antică greacă) dialog cântat între corifeu și un personaj. 2. dramă care utiliza acompaniamentul muzical pentru a marca intrarea sau ieșirea personajelor din scenă. 3. operă dramatică scrisă într-un stil emfatic, cu acțiune complicată, neverosimilă, în care comicul alternează cu dramaticul. (< fr. mélodrame) Vezi definitia »

PENTACLORÚRĂ, pentacloruri, s. f. (Chim.) Clorură a elementelor pentavalente. – Din fr. pentachlorure. Vezi definitia »

ACIDOLÍZĂ s.f. (Chim.) Operație prin care un acid înlocuiește un alt acid dintr-un ester. [< germ. Azidolise]. Vezi definitia »

CAPACITANȚĂ (‹ fr.) s. f. Impedanță a unui condensator electric la o frecvență determinată. Vezi definitia »