Definita cuvantului slav
SLAV, -Ă, slavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Rusiei, Ucrainei, Bielorusiei, Poloniei, Bulgariei, Cehiei, Slovaciei, Serbiei etc. sau care este originară de acolo; slavon (1); (la m. pl.) popor care locuiește în aceste state. 2. Adj. Care aparține slavilor (1), care se referă la slavi; slavic, slavonesc, slavon (2), slavonicesc. ◊ Limba slavă (și substativat, f.) = a) limba slavonă; b) fiecare dintre limbile popoarelor slave (2). ♦ (Substantivat, f.; în sintagma) Slavă veche (bisericească) = limba textelor slave religioase (traduceri slave din cărțile grecești de cult din sec. IX-XI). – Din fr. slave.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu slav
tântáv, -ă, adj. (reg.) bâlbâit, gângav. 2. (om) înalt, voinic. Vezi definitia »
PALEOSLÁV, -Ă I. adj. referitor la slava veche; scris în această limbă. II. s. f. limba veche slavă. (< fr. paléoslave) Vezi definitia »
BOLESLAV, numele a trei cneji cehi. Mai importanți: 1. B. I (c. 935-967). Și-a extins autoritatea asupra Moraviei și Slovaciei, a consolidat autoritatea centrală și a dat Cehiei o nouă organizare administrativă. 2. B. II cel Pios (967-999). Și-a extins autoritatea asupra întregii Cehii. Vezi definitia »
chișáv (chișávă), adj. – 1. Umed, ploios. – 2. Ursuz, repezit, nesuferit. Bg. kišáv „ploios” (DAR). Cf. chișai. – Der. chișorniță, s. f. (ceață), prin contaminare cu viforniță. Vezi definitia »
pâșcáv, -ă, adj. (reg.; despre alimente) alterat, mucegăit; (despre fructe) viermănos; zbârcit, stafidit. Vezi definitia »