solilócviu / solilóc (livr.) s. n., pl. solilócvii / solilócuri Vezi definitia »

RÓDIU² s. n. Element chimic, metal rar asemănător cu platina, care se găsește în natură împreună cu aceasta și care se întrebuințează aliat cu ea la confecționarea unor instrumente de laborator. – Din fr. rhodium. Vezi definitia »

ACHÍU¹ s. m. (Bot.: înv.) Țelină. – Comp. lat. apium. Vezi definitia »

ȘASÍU s.n. 1. Cadru rigid care se montează pe roțile unui vehicul cu tracțiune mecanică și care suportă caroseria. 2. Nume al unor tipuri de rame folosite în industrie, în legătoria de cărți etc. pentru fixarea pânzei tablourilor etc. [Pron. -siu. / < fr. châssis]. Vezi definitia »

DEPRECATÓRIU, -IE, deprecatorii, adj. (Despre formule, părți dintr-un discurs) Care are forma unei deprecații. – Din fr. déprécatoire, lat. deprecatorius. Vezi definitia »