tupeu de bulangiu expr. (deț.) îndrăzneală foarte mare. Vezi definitia »

DESTINATÓRIU, -IE adj. (Jur.) Care fixează o destinație. [Pron. -riu. / cf. fr. destinatoire, lat. destinatorius]. Vezi definitia »

BENEFÍCIU s.n. 1. (În feudalism) Concesiune de pământ făcută de un suzeran unui vasal ca recompensă în schimbul unor obligații (de ordin militar). 2. Folos, profit, câștig (de pe urma unei situații, dintr-o proprietate etc.) ♦ Venit net al unei întreprinderi. ◊ (Jur.) Beneficiu de inventar = drept de care se bucură un moștenitor de a accepta condiționat o succesiune căreia nu îi cunoaște datoriile care o grevează; sub beneficiu de inventar = în mod provizoriu, sub rezerva verificării. [Pron. -ciu. / < lat. beneficium, cf. fr. bénéfice, it. beneficio]. Vezi definitia »

PEDIGRÍU s. n. Genealogie a unui animal domestic (reproducător) de rasă (mai ales a unui cal de curse); document care arată originea unui astfel de animal. [Var.: pedigrí, pedigrée, pedigréu s. n.] – Din engl., fr. pedigree. Vezi definitia »

slăbíu, -íe, adj. (reg.; despre oameni) care este cam slab, lipsit de vitalitate, de putere; debil, firav, plăpând, fragil. Vezi definitia »