DIFUZÓR¹ s. n. 1. aparat destinat reproducerii sunetelor, care transformă variațiile energiei electrice în energie acustică și care intră în componența radioreceptoarelor, televizoarelor, a instalațiilor de amplificare etc; hautparlor. 2. porțiune de conductă a cărei secțiune transversală crește în sensul curgerii fluidului. 3. parte a unui carburator cu explozie unde se produce pulverizarea combustibilului. 4. aparat pentru extragerea zahărului din sfeclă, a taninului din stejar etc. (< fr. diffuseur) Vezi definitia »

REȚINĂTÓR s. n. ansamblu de conducte și organe de reținere (supape etc.) la dirijarea circulației fluidului într-un singur sens. ◊ casetă la o pompă sau la un compresor cu piston în care sunt montate organele de reținere ce comandă aspirația și evacuarea fluidului. (< reține + -/ă/tor) Vezi definitia »

DEGAZATÓR s. m. substanță pentru degazare. (< degaza + -tor) Vezi definitia »

PALPATÓR s. n. 1. organ sensibil al unui aparat de măsurat și de control, care sesizează neregularitățile unei suprafețe. 2. dispozitiv al unei mașini agricole pentru urmărirea neregularităților terenului, a modului de dispunere a plantelor, în scopul reglării poziției organelor de lucru ale mașinii. 3. dispozitiv de comandă automată a mecanismului de alimentare a mașinii de țesut cu fir de bătătură. (< it. palpatore) Vezi definitia »

PUMNIȘÓR, pumnișori, s. m. Diminutiv al lui pumn; pumnicel. – Pumn + suf. -ișor. Vezi definitia »