BUNĂSTÁRE s. f. Situație materială bună, prosperă; prosperitate. [Gen.-dat.: bunăstării și (mai vechi) bunei stări] – Bună + stare (după germ. Wohlstand). Vezi definitia »

PROMÍTERE s.f. Acțiunea de a promite și rezultatul ei; promisiune. [< promite]. Vezi definitia »

VIBROLAMINÁRE, vibrolaminări, s. f. (Constr.) Confecționare a panourilor mari de beton armat cu ajutorul unei instalații care laminează și vibrează concomitent betonul. – Vibra + laminare. Vezi definitia »

spăimântáre, spăimântări, s.f. (înv. și pop.) 1. înspăimântare. 2. stăruință, căutare disperată. Vezi definitia »

ATAȘÁRE s. f. Acțiunea de a (se) atașa. Vezi definitia »