APOLOGÉTIC, -Ă I. adj. care conține o apologie. II. s. f. 1. ramură a teologiei care are ca scop apărarea creștinismului. 2. sistem preconceput, teorie etc. prin care se elogiază neîntemeiat o persoană, o idee, un sistem etc. (< fr. apologétique) Vezi definitia »

EURÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la euristică. ◊ (despre procedee metodologice) care, prin întrebări, duce la descoperirea unor adevăruri noi. II. s. f. metodă de studiu și de cercetare prin descoperire; arta de a duce o dispută în scopul de a descoperi adevărul. (< fr. euristique) Vezi definitia »

AUDIOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la audiometrie ; acumetric. [< fr. audiométrique]. Vezi definitia »

FÁPTIC, -Ă adj. referitor la fapte, care înregistrează exclusiv faptele. (după germ. faktische, rus. fakticeskii) Vezi definitia »

STÉPIC, -Ă adj. (Liv.) De stepă. [< fr. steppique]. Vezi definitia »