clinț, clințe, s.n. (reg.) 1. petec, triunghi de pânză, stofă, piele. 2. petec mic de pământ în formă de triunghi; clinuț, clinișor. Vezi definitia »

BRANȚ, branțuri, s. n. Bucată de piele, de carton sau de plută care se aplică în interiorul încălțămintei, peste talpa propriu-zisă. – Cf. germ. Brandsohle. Vezi definitia »

zâmbăréț (fam.) adj. m., pl. zâmbăréți; f. zâmbăreáță, pl. zâmbăréțe Vezi definitia »

tărtăléț adj. (reg.) guraliv, vorbăreț. Vezi definitia »

a vorbi citeț / cu litere de tipar expr. a vorbi clar / inteligibil. Vezi definitia »