OFICÍNĂ, oficine, s. f. (Livr.) Laborator al unei farmacii, al unei instituții de cercetări, etc. ♦ Fig. Loc unde se urzesc intrigi, calomnii, comploturi. – Din lat. officina, fr. officine. Vezi definitia »

fășcúță, fășcúțe, s.f. (reg.) putinei, bădâi, budâi, botorog, botică, șteang, chegorniță, berbință, boșcă, bâlercuță. Vezi definitia »

BRUCÍNĂ s.f. Alcaloid foarte toxic extras din nuca vomică, utilizat în medicină și farmacie. [< fr. brucine]. Vezi definitia »

MONÉDĂ, monede, s. f. Ban de metal (rar de hârtie) care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat; p. gener. ban de metal (de valoare mică); mărunțiș. ◊ Expr. A bate (sau a tăia, a face) monedă = a emite bani de metal. A bate monedă (din sau cu ceva) = a insista, a face caz (de ceva). A plăti (cuiva) cu aceeași monedă = a răspunde (cuiva) printr-o comportare similară. (Fam.) Asta e moneda plătită, se spune despre o întâmplare neplăcută survenită în viața cuiva ca o pedeapsă pentru fapta sau faptele rele făcute; faptă și răsplată. [Pl. și: monezi. – Var.: monétă s. f.] – Din ngr. monédha. Vezi definitia »

MANÍTĂ s. f. Substanță organică zaharată conținută în rășina de frasin și în unele ciuperci. – Din fr. mannite. Vezi definitia »