Definita cuvantului spătărel
SPĂTĂRÉL, spătărei, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător de rang mic care avea însărcinarea de a păzi ordinea la sate, în timp de pace, și atribuții militare, în timp de război. – Spătar2 + suf. -el.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu spătărel
BIEMEL [bi:əml], Walter (n. 1918), filozof și estetician român, originar din România. Lucrări și studii istorico-filozofice („Sartre”, „Heiddeger”). A extins reflecția filozofică asupra literaturii și artelor plastice („Întemeierea esteticii de către Kant și semnificația ei pentru istoria artei”). Vezi definitia »
MENESTRÉL s.m. Poet-muzicant medieval, care colinda castelele cântând și recitând poezii; (p. ext.) cântăreț popular. [< fr. ménestrel, cf. lat. pop. ministerialis – slujitor]. Vezi definitia »
BÍSEL s.n. Dispozitiv folosit la osiile unor locomotive, care ajută la înscrierea lor în curbe. [< fr. bissel]. Vezi definitia »
NAVOMODÉL s. n. machetă a unei nave. (< navo- + model) Vezi definitia »
nișchițél, -eá, adj. (înv.) puținel. Vezi definitia »