NEODARWINÍSM s. n. Teorie de tradiție darwinistă după care evoluția este un proces gradat, care are loc în condițiile mutațiilor genetice și ale selecției naturale. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-darwinisme. Vezi definitia »

CONVENȚIONALÍSM s.n. 1. Caracterul a ceea ce este convețional. 2. (Lit.; arte) Tendință de supunere la regulile general acceptate, fără o percepere proprie, realistă a faptelor; prezență masivă în opera de artă a unor elemente de conținut sau de expresie devenite clișee; lipsa unei viziuni estetice-ideologice proprii. 3. Concepție filozofică de tip pozitivist, potrivit căreia axiomele geometrice, ca și legile științei sunt simple simboluri sau convenții create de oamenii de știință din considerente de comoditate a gândirii, în mod arbitrar. ♦ Convenționalism moral = teorie care consideră morala drept rezultat al convenției, al acordului dintre indivizi asupra a ceea ce este bine sau rău. [Pron. -ți-o-. / < fr. conventionnalisme]. Vezi definitia »

EVANGHELÍSM s. n. caracter evanghelic. ◊ doctrinele bisericii evanghelice. (< fr. évangélisme) Vezi definitia »

MAGHIARÍSM s.n. Cuvânt, expresie proprie limbii maghiare. [< maghiar + -ism]. Vezi definitia »

HIERATÍSM s.n. 1. (Liv.) Spirit sau sistem hieratic; caracter, aspect hieratic. 2. Stare de rigiditate, de înțepeneală. [Pron. hi-e-. / < fr. hiératisme]. Vezi definitia »