Definita cuvantului splină
SPLÍNĂ, spline, s. f. 1. Organ anatomic intern, moale și spongios, de culoare roșie-violetă, situat în partea superioară stângă a cavității abdominale, care produce limfocite, anticorpi, depozitează sângele etc. ◊ Loc. adj. Fără splină = (despre animale) care este rezistent la fugă, care nu obosește; (despre oameni) care muncește intens fără să obosească. ◊ Expr. A i se pune cuiva splina =a simți dureri acute la splină, din cauza fugii, a mersului repede etc. 2. Plantă erbacee cu frunze în formă de splină (1) și cu flori galbene-aurii; splinuță (1) (Chrysosplenium altrenifolium). – Din ngr. splína.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu splină
ANAFÁZĂ s. f. a treia fază a mitozei, în care cromatidele se îndreaptă, fiecare din polii celulei. (< fr. anaphase) Vezi definitia »
ÍCRĂ, icre, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Denumire generică pentru ovulele de pește. ◊ Icre negre = icre de culoare cenușiu-închis sau neagră, produse de morun, nisetru sau păstrugă; caviar. Icre de Manciuria = icre de culoare roșie-portocalie, produse de unii pești din Oceanul Pacific. 2. (Pop.) Partea moale a pulpei piciorului. – Din sl. ikra. Vezi definitia »
BÍMBAȘĂ, bimbași, s. m. (Înv.) Comandant peste 1 000 de soldați în armata turcă. ◊ (Astăzi fam. în expr.) A trăi ca (un) bimbașă = a trăi în belșug. [Var.: bímpașă s. m.] – Din tc. binbași. Vezi definitia »
SOÁȚĂ, soațe, s. f. 1. (Astăzi rar) Soție, nevastă. 2. (Înv.) Tovarășă; colaboratoare; prietenă. 3. (Înv.) Persoană, obiect, faptă asemănătoare alteia; pereche. – Lat. socia. Vezi definitia »
ȘÓPĂ, șope, s. f. (Reg.) Măciucă scurtă și groasă; ghioagă. Vezi definitia »