IMAGOLOGÍE s.f. Ramură a psihosociologiei care studiază imaginile pe care popoarele și le fac despre ele însele și despre alte popoare. [Gen. -iei. / cf. fr. imagologie]. Vezi definitia »

CEFALOTRIPSÍE s. f. operație de zdrobire a capului fătului în pântecele mamei pentru a facilita scoaterea lui. (< fr. céphalotripsie) Vezi definitia »

DECONSTRÚCȚIE s. f. (< fr. déconstruction, engl. deconstruction) Mod de abordare critică a posibilităților limbii de a exprima semnificații coerente, clare, finite, pornind de la analiza intrinsecă a noțiunilor și textelor, cu scopul de a evidenția contradicțiile, inconsecvențele, impreciziile, inconsistența acestora. Obiectivul principal al deconstrucției este contestarea capacității conceptelor, argumentelor și discursurilor metafizicii occidentale (de la Platon la Heidegger) de a exprima și a elucida adevărul. Inițiată de filozoful francez J. Derrida, deconstrucția a condus la apariția deconstructivismului. (Notă: Definiția este preluată din Dicționarul enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI.) Vezi definitia »

RAREFÁCȚIE, rarefacții, s. f. (Rar) Rarefiere. – Din fr. raréfaction. Vezi definitia »

POLITOMÍE s. f. (Log.; rar) Diviziune în mai multe părți a unui subiect, a unei clasificări etc. – Din fr. polytomie. Vezi definitia »