năcorcoáță, năcorcoáțe, s.f. (reg.) stricăciune. Vezi definitia »

CARCERÚLĂ s. f. fruct uscat, indehiscent, oligosperm, cu stilul persistent. (< fr. carcérule) Vezi definitia »

REZOLVÁNTĂ s. f. (mat.) ă unei ecuații = a doua ecuație a cărei rezolvare facilitează pe a celei dintâi. (< fr. résolvante) Vezi definitia »

MOLFĂITÚRĂ, molfăituri, s. f. Molfăit. [Pr.: -fă-i-] – Molfăi + suf. -tură. Vezi definitia »

CHICHÍȚĂ, chichițe, s. f. 1. (Fam.) Șiretlic, vicleșug (prin care cineva încearcă să scape dintr-o încurcătură); subterfugiu. ◊ Expr. A căuta chichițe = a se sili cu orice preț să găsească greșeli, cusururi. 2. Lădiță de sub capra unei trăsuri. ♦ (Reg.) Despărțitură mică, în formă de cutie, în interiorul unei lăzi. – Probabil din chichie (puțin folosit. „chichiță” < ngr.) + suf. -iță. Vezi definitia »