Definita cuvantului sprânceană
SPRÂNCEÁNĂ, sprâncene, s. f. 1. Fire de păr scurte și dese crescute în linie arcuită deasupra orbitei ochiului (pentru a împiedica scurgerea transpirației în ochi). ◊ Expr. A încreți (sau a încrunta) sprâncenele = a fi posomorât sau nemulțumit. A ridica sprâncenele (sau din sprâncene) = a privi mirat, a arăta surprindere, nedumerire sau nemulțumire. A se uita (sau a pândi) pe sub sprâncene = a se uita pe furiș. A alege pe (sau după) sprânceană = a alege ce e mai bun, mai prețios etc. A fi cu ochi și cu sprâncene = a fi prea exagerat, prea bătător la ochi, prea evident (pentru a putea fi tăgăduit). 2. Fig. Muchie, culme, creastă, coamă (de deal). 3. Fig. Margine, poală; fâșie (de lumină). [Var.: sprinceánă s. f.] – Probabil lat. *supercina (< supercilia + gena).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sprânceană
IEPURÁRIȚĂ s. f. (Med. vet.) Tumoră osoasă care se formează la marginea exterioară a jaretului calului. – Iepure + suf. -ariță. Vezi definitia »
BRAȚÉTĂ s. f. (Fam.; în expr.) A merge cu cineva (sau a lua pe cineva) la brațetă = a merge cu cineva (sau a lua pe cineva) de braț. – Din it. [a] bracetto (modificat după braț). Vezi definitia »
SUSPÁNTĂ s.f. Fiecare dintre coardele care leagă voalura unei parașute. [Var. suspentă s.f. / < fr. suspente]. Vezi definitia »
OTÁȘNIȚĂ, otașnițe, s. f. (Înv.) Dijmă în natură plătită proprietarului unei vii luate în arendă. – Comp. sb. otiština. Vezi definitia »
ALEURÓNĂ s. f. substanță proteică de rezervă din semințele unor plante. (< fr. aleurone) Vezi definitia »