mâzgálă, mâzgále, s.f. (reg.) 1. seva copacului. 2. muruială. 3. murdărie. Vezi definitia »

DEOCHETÚRĂ, deocheturi, s. f. (Rar) Deochi (2). [Pr.: de-o-. – Var.: diochetúră s. f.] – Deochea + suf. -ătură. Vezi definitia »

IRANÍSTICĂ s.f. Studiul limbilor, literaturilor și culturilor iraniene; iranologie. [Cf. germ. Iranistik, it. iranistica]. Vezi definitia »

URZÍCĂ, urzici, s. f. 1. Gen de plante erbacee din familia urticaceelor, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri urticanți, folosite în industria textilă, în medicină și în alimentație (Urtica); plantă din acest gen. ◊ Compus: urzică-moartă = plantă erbacee medicinală cu flori roșii-purpurii (Lamium maculatum). 2. Țesătură fabricată din fibrele urzicii (1), din care se confecționează saci. 3. Compus: (Zool.) urzică-de-mare = nume dat mai multor specii de actinii ale căror tentacule sunt urticante. – Lat. urdica (= urtica). Vezi definitia »

păcicúță, păcicúțe, s.f. (reg.) pachețel (de tutun). Vezi definitia »