Definita cuvantului spurcăciune
SPURCĂCIÚNE, spurcăciuni, s. f. 1. Lucru spurcat2 (1), grețos; scârnăvie, murdărie. ♦ Fig. Faptă sau vorbă murdară; trivialitate. 2. Termen de dispreț pentru o ființă respingătoare; p. ext. monstru. – Spurca + suf. -ăciune.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu spurcăciune
JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Astăzi rar) Tânăr. ◊ June prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis. Vezi definitia »
OBLAȚIÚNE s.f. v. oblație. Vezi definitia »
CHESTIÚNE s. f. 1. problemă care constituie obiectul unei preocupări, al unei discuții etc. ◊ întrebare (pusă unui elev, unui candidat etc.). 2. (fam.) întâmplare, fapt, lucru. (< fr. question, lat. quaestio) Vezi definitia »
PURÁNE s. f. pl. colecție de texte brahmane, de după Vede, care glorifică cu precădere pe Vișnu. (< germ. Puranas) Vezi definitia »
COROSIÚNE s.f. v. coroziune. Vezi definitia »