Definita cuvantului spurcăciune
SPURCĂCIÚNE, spurcăciuni, s. f. 1. Lucru spurcat2 (1), grețos; scârnăvie, murdărie. ♦ Fig. Faptă sau vorbă murdară; trivialitate. 2. Termen de dispreț pentru o ființă respingătoare; p. ext. monstru. – Spurca + suf. -ăciune.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu spurcăciune
FITECÍNE pron. nehot. (Pop.) Fiecine. – Fie1 + te + cine. Vezi definitia »
INACȚIÚNE s. f. lipsa oricărei acțiuni; nonacțiune. (< fr. inaction) Vezi definitia »
MANUTENȚIÚNE s. f. v. manutanță. Vezi definitia »
COTIZAȚIÚNE s. f. v. cotizație. Vezi definitia »
Paine turceasca. Gresit pronuntata cu accentul pe penultima silaba. Conform originilor acestui cuvant si uzantelor in vorbire, accentul trebuie sa fie pe prima silaba: LÍPIE Vezi definitia »