Definita cuvantului spurcăciune
SPURCĂCIÚNE, spurcăciuni, s. f. 1. Lucru spurcat2 (1), grețos; scârnăvie, murdărie. ♦ Fig. Faptă sau vorbă murdară; trivialitate. 2. Termen de dispreț pentru o ființă respingătoare; p. ext. monstru. – Spurca + suf. -ăciune.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu spurcăciune
ELUCUBRAȚIÚNE s.f. v. elucubrație. Vezi definitia »
ORÍGINE s.f. 1. Obârșie; început; izvor. 2. Faptul de a se trage dintr-o familie, dintr-un popor etc.; apartenența prin naștere la o anumită familie, un grup social, o națiune etc. 3. (Mat.) Punct fix de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. ♦ Etimologie (a unui cuvânt). [< lat. origo, originis, cf. fr., it. origine]. Vezi definitia »
depresiune Vezi definitia »
JUXTAPÚNE vb. tr. a pune alături; a alătura. (după fr. juxtaposer) Vezi definitia »
CÚINE s. f. v. cuhnie. Vezi definitia »