CARAGIALIÁN, -Ă, caragialieni, -e, adj. Caragialesc. [Pr.: -li-an] – Caragiale (n. pr.) + suf. -ian. Vezi definitia »

TARÁN s. n. armă la popoarele antice pentru dărâmarea cetăților asediate, dintr-un trunchi de copac lung și gros, prevăzut la un capăt cu un vârf greu de metal. (< fr. taranche) Vezi definitia »

PUȘCHINIÁN, -Ă, adj. v. pușkinian. [DEX'98] Vezi definitia »

ETIOPIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Etiopia. ♦ limbi ĕne = limbi semitice din Etiopia și Eritrea, cu excepția arabei. (< fr. éthiopien) Vezi definitia »

BIBLIOMÁN, -Ă s. m. f. colecționar pasionat de cărți (rare). (< fr. bibliomane) Vezi definitia »