GERÁNIU s. m. plantă sălbatică sau cultivată, cu flori ornamentale. ♦ ulei de ~ = ulei eteric cu miros de trandafir, folosit în parfumerie și cosmetică. (< fr. géranium, gr. geranion) Vezi definitia »

HÓLMIU s. n. Element chimic din grupul pământurilor rare, care formează o serie de săruri de culoare galbenă. – Din fr., holmium, germ. Holmium. Vezi definitia »

PATÁGIU s. n. pieliță între membrele dinainte și dinapoi, ca și spre coadă, la unele mamifere, care servește la planat. (< engl., lat. patagium) Vezi definitia »

CĂRĂMIZÍU, -ÍE, cărămizii, adj. Roșiatic (ca și cărămida). – Din cărămizi (pl. lui cărămidă) + suf. -iu. Vezi definitia »

fișíu (-íe), s. n. – Basma, batic. Fr. fichu. Vezi definitia »