CULÁTĂ s. f. partea dinapoi a țevii unei guri de foc. (< it. culatta) Vezi definitia »

AURÓRĂ, aurore, s. f. 1. Lumină roșie-portocalie cu care soarele luminează orizontul, înainte de a răsări. ◊ Auroră boreală, polară (sau australă) = lumină difuză, verde sau roșie, care apare în timpul nopții pe bolta cerească, în regiunile polare. 2. Fig. Început al unei epoci, al unei acțiuni etc. [Pr.: a-u-] – Fr. aurore (lat. lit. aurora). Vezi definitia »

noreáță s.f. (reg.) vreme închisă, cu nori de ploaie. Vezi definitia »

ANTICATALÍZĂ s.f. Acțiunea de încetinire a unei reacții chimice de către anumite substanțe. [Cf. germ. Antikatalyse]. Vezi definitia »

REȘEDÍNȚĂ, reședințe, s. f. Sediul unei autorități sau al unei persoane (oficiale); localitate sau clădire în care se află acest sediu. ◊ Loc. adj. De reședință = care servește drept sediu unei autorități sau unei persoane. – Din fr. résidence (după ședință). Vezi definitia »