NOROCÓS, -OÁSĂ, norocoși, -oase, adj. 1. (Despre oameni) Care are noroc (2), căruia îi reușesc toate; norocit (1). 2. (Despre acțiuni) Care decurge sau se încheie în mod favorabil; norocit (2). ♦ Care aduce cuiva noroc. – Noroc + suf. -os. Vezi definitia »

RITÓS adv. categoric, hotărât, ferm; deschis/ (< ngr. ritos) Vezi definitia »

mălós, -oásă, adj. (reg.) mândru, frumos. Vezi definitia »

FISTULÓS, -OÁSĂ adj. Cu fistule; găunos, poros. ♦ (Despre tulpină, pețiol etc.) Care este alungit și gol pe dinăuntru. [Cf. lat. fistulosus, fr. fistuleux]. Vezi definitia »

HIPOSULFURÓS adj. acid ~ = oxiacid al sulfatului; acid tiosulfuric. (< fr. hyposulfureux) Vezi definitia »