CECÉN, -Ă, cecéni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Cecenei (republică în SE Rusiei, pe versanții nordici ai munților Caucaz) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ceceniei sau cecenilor (1), privitor la Cecenia sau la ceceni, originar din Cecenia. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de ceceni (1). Vezi definitia »

TROMBOGÉN, -Ă I. adj. care produce tromboză. II. s.n. protrombină. (< fr. thrombogène) Vezi definitia »

bitúmen s. n. – Material provenit din transformarea în condiții naturale a cerii și a rășinii vegetale. Lat. bitumen (sec. XIX). Cuvînt rar; în locul lui se folosește asfalt. În schimb, se folosește der. bituminos, adj., din fr. bitumineux. Vezi definitia »

SLOVÉN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Slovenia. ◊ (s.f.) limbă slavă meridională vorbită de sloveni. (< fr. slovène) Vezi definitia »

SPECIMÉN, specimene, s. n. Exemplar, model, exemplu care ilustrează un gen, o specie etc. – Fr. spécimen. Vezi definitia »