părúț¹, părúți, s.m. (reg.) perișorul capului. Vezi definitia »

săcălúț, săcălúțe, s.n. (reg.) sac mic; săculeț. Vezi definitia »

SIMȚ, simțuri, s. n. 1. Facultate a oamenilor și a animalelor de a percepe impresii din lumea exterioară cu ajutorul unor organe specifice; funcțiune a organismului prin care acesta recepționează și prelucrează o anumită categorie de stimuli externi sau interni; simțire. ◊ Organe de simț = organe periferice ale percepției senzoriale. ♦ (Mai ales la pl.) Instinct, pornire senzuală; senzualitate. ♦ Delectare a simțurilor; gust. 2. Capacitate a omului de a înțelege, de a judeca, de a aprecia; înclinare, aptitudine pentru ceva. ◊ Simț moral = facultatea de a deosebi binele de rău. Simț practic = îndemânare în rezolvarea diferitelor chestiuni. – Din simți (derivat regresiv). Vezi definitia »

ȘORȚULÉȚ, șorțulețe, s. n. Diminutiv al lui șorț. – Șorț + suf. -uleț. Vezi definitia »

DEGETÚȚ, degetuțe, s. n. (Rar) Degețel (I). – Deget + suf. -uț. Vezi definitia »